Vittoria

Miroase a metal, a ulei și a secrete vechi în acest depozit, domeniul meu.

Zev merge cu doi pași înaintea mea, cu mapa de notițe sub braț, cu privirea scanând totul ca și cum s-ar aștepta ca necazurile să se târască afară din umbre. E cu mine de când aveam cincisprezece ani; știe când tac din motive nepotrivite.

Se întoarce din nou, scrutându-mi chipul.

— Șefa, n-ai dormit.

Omul are simțu