Dante

În conacul De Leone era liniște, mult prea multă liniște pentru o casă care, cu doar câteva ore înainte, răsunase de muzică, râsete și clinchet de șampanie. Mirosul de sânge plutea încă pe sub parfumul scump și vinul vărsat. Fiecare zgomot — ecoul pașilor de pe coridor, scârțâitul lemnului vechi — părea mai puternic, mai pătrunzător, mai apăsător.

M-am oprit în fața unuia dintre oamenii mei.