Vittoria

Eram trează când soarele a început să răsară.

Somnul venise ușor; dormisem teafără și nevătămată în brațele lui Dante, uitând de orice altceva.

Tatăl meu era încă inconștient.

Oamenii mei erau încordați.

Iar Dante De Leone mă marcase în moduri pe care nu le anticipasem.

Încă îi simțeam apăsarea mâinii în păr.

Căldura umărului său pe tâmpla mea.

Felul în care mă lăsase să mă sprijin de el,