Dante

Nu plănuisem să rămân.

Dar în clipa în care am zărit-o stând acolo — nemișcată, tăcută, cu ochii adânciți în orbite cum nu-i mai văzusem niciodată —, am știut că nu plecam nicăieri.

Vittoria D’Amore nu era o femeie pe care s-o compătimești. Era genul de care te temeai, pe care o respectai, poate chiar o admirai. Dar în noaptea asta?

Arăta de parcă o greutate i se așezase pe piept, ceva ce nu