DANTE

Sala de operațiuni nu mi se păruse niciodată atât de zgomotoasă. Și nu pentru că ar fi strigat cineva — tata, Enrico, Rocco, Vargas și cu mine abia dacă scoseserăm douăzeci de cuvinte în ultima oră —, ci pentru că mintea mea refuza să tacă dracului.

Pe masă erau împrăștiate dosare, hărți, programe, rapoarte despre mici interceptări pe care le organizaserăm și date de supraveghere. Tot ce ne