SIENNA

Vine un moment în recuperarea după o traumă când pur și simplu… te saturi de tine însăți.

Eu am atins acel punct în dimineața asta, pe la 6:15. Era luni, iar Dante se furișase afară din camera mea cu vreo oră în urmă.

Acum doar mă holbam la tavan, în timp ce lumina soarelui tăia dungi subțiri și aurii peste tencuială, și mă gândeam: „Dă-o naibii de treabă”. Trebuia să ies, trebuia neapărat