Valerio

Mă sprijin de peretele liftului care urcă huruind prin clădire până unde așteaptă Thalia și mă privesc în reflexia neagră și lucioasă. Costumul meu aproape că dispare, dar fața îmi sare imediat în ochi. Dacă e să te iei după reflexiile din lift, arăt palid și obosit. În apărarea sa, mă și simt palid și obosit. E vineri și abia dacă am văzut-o pe Thal toată săptămâna, cu excepția momentului