Thalia

Mă foiesc, trăgând de betelia colanților pe care Valerio mi i-a pus în geantă ca să mă schimb înainte de a intra în închisoare, și-mi doresc să nu-mi fi luat inelul. Se pare că toată treaba asta cu „niciun obiect de metal” chiar nu e negociabilă. De cealaltă parte a mesei stă o femeie masivă, cu o mână pe bastonul gros și cu cealaltă pe stația de emisie-recepție. Îmi dreg glasul.

— Brenda?