Thalia

Mă întorc de pe o parte pe alta pe patul de campanie subțire, cu tot corpul durându-mă, și privesc cu ochi încețoșați tavanul gri și anost.

Crăpătura dintr-un colț pare să fi crescut cu încă un milimetru de când am verificat ultima dată. Nu că aș ști cât timp a trecut de atunci.

Aici nu există ferestre, ci doar o ușă grea, din metal, fără măcar o ferestruică din aceea cu gratii pe care o ve