Valerio

Silvio și cu mine ne întoarcem din oraș în tăcere. Încă niciun semn de la Ren. Ne-am intersectat cu câțiva soldați Lucchese, așa că se pare că Geno s-a hotărât în sfârșit să-și pună lucrurile la punct, dar asta nu a schimbat starea de spirit a lui Silvio. Stă pe scaunul pasagerului lângă mine, fierbând de furie. Îl las în pace. Acum că am terminat cu țipetele, va începe să spargă lucruri c