Thalia

Clipesc și mă trezesc. Cineva mi-a scos de pe cap sacul gros de pânză.

Strălucirea crudă a unui singur bec care se leagănă spintecă bezna de deasupra mea. Lumina slabă se luptă cu umbrele sufocante, dar abia dacă ajunge până la pereții îndepărtați ai încăperii. Zac întinsă pe spate. Tapițeria aspră și zgârietoare a unei canapele vechi mi se înfige în pielea goală. Privesc grinzile nefinisat