***POV DIANA***

N-am putut să dorm.

Am stat trează toată noaptea, întinsă în patul uriaș care, fără Desmond, părea un deșert rece și pustiu. De fiecare dată când închideam ochii, imaginea lui în spatele acelor gratii mă lovea ca o lovitură de cuțit, și îi deschideam din nou, sufocată, de parcă tocmai mă trezisem dintr-un coșmar.

Dar nu era un coșmar.

Era realitatea noastră.

M-am zvârcolit în pat,