***POV DESMOND***

De îndată ce ușa s-a închis și ea n-a mai fost în câmpul meu vizual, picioarele mi-au cedat. M-am așezat la loc pe banca rece de beton a celulei și mi-am îngropat fața în mâini.

M-am stăpânit cât am putut în fața ei, dar acum… acum nu mai aveam cum să mă prefac întreg.

Chipul Dianei privind la mine așa — cu ochii înlăcrimați, cu vocea tremurândă și cu acea iubire necondiționată p