VINCENZO

Știam că îl lovisem mai tare decât ar fi fost cazul.

Durerea ascuțită care-mi urca pe braț nu venea doar din impactul pumnului cu maxilarul lui, ci din furia care încă făcea prăpăd în mine.

Tullio s-a clătinat înapoi, clipind des, apoi a rămas pe loc, înclinându-și capul cu o ironie calmă.

„Pentru ce dracu' a fost asta?” a întrebat el, cu buzele schițând o ușoară grimasă, ca și cum n-ar