VINCENZO

Dimineața următoare a început la fel de liniștită ca oricare alta din ultimele zile. Alexa încă dormea când m-am strecurat din pat, cu părul revărsat ca o pată întunecată pe perne.

S-a întins, clipind somnoroasă. „Unde te duci?”

Avea privirea încețoșată de somn și zâmbea alene. M-am aplecat și i-am sărutat obrajii. N-o meritam, nu meritam nici măcar s-o privesc.

„Ies la o plimbare