Perspectiva Sienei

A trecut o lună de când m-am încuiat în cameră. Simțindu-mă vinovată că mi-am petrecut-o dormind toată ziua și toată noaptea, nu m-am putut forța să fac nimic.

Rossi a încercat să mă pună să fac lucruri, să mă scoată din cameră, dar nu eram în starea și nici în dispoziția necesară. Chiar dacă am acceptat să stau cu el, nu-l puteam numi tată. Pur și simplu nu pot, am nevoie de ti