Perspectiva lui Luciano

A trecut aproape o oră de când Siena s-a trezit, după două zile. Privește în gol, ținându-și mâna pe pântecul ei gol. Nici măcar nu clipește, iar asta îmi îngheață sângele în vene.

Niciodată nu mi-a fost teamă de tăcere în asemenea măsură. Nu pot să-mi adun curajul să mă ridic de pe canapeaua pe care stau de două zile și să merg la ea. Să o țin în brațe și să-i spun că totu