Marcella

Zborul a aterizat într-o lume albă. Ninsese toată noaptea, iar dimineața, lumea de afară, văzută pe fereastra aeronavei, părea a fi în întregime înveșmântată în alb. Trăgându-mi pe mâini mănușile căptușite cu blană artificială, m-am înfofolit în paltonul meu gros și am coborât, după ce am mulțumit echipajului. Julien era lângă mine, cu postura lui de luptător, precaut și alert. În timp ce