Stă vizavi de mine, cu picioarele îndoite sub ea de parcă i-ar aparține locul ăsta. De parcă ar aparține de camera asta pe care am dărâmat-o și am reconstruit-o doar pentru seara asta.

Doamne, chiar aparține de ea.

Ea aparține de *oriunde* sunt eu.

Iar eu abia mă mai controlez.

Pentru că fata asta — fata asta ciudată, frumoasă, imposibil de luminoasă — mănâncă penne în afurisitul meu de garaj de p