În secunda în care trec pragul ușii, mă aștept la căldura apartamentului său. La mâna lui pe talia mea. La vocea lui spunându-mi *bună, prințeso* pe gâtul meu.

În schimb, nu mă lasă să trec de ușă.

Doar mă prinde de mână și îmi spune:

— Hai să mergem.

Asta e tot.

— Stai... ce?

Degetele lui se împletesc deja printre ale mele, trăgându-mă ușor pe scări în jos.

— Abia ce-am ajuns.

— Știu.

— Jaxon...