Jaxon nu scoate niciun cuvânt în timp ce părăsim clădirea.

Mă ia de mână — mai degrabă mă *apucă* — și pășește înainte cu atâta hotărâre încât aproape că mă împiedic încercând să țin pasul. Degetele lui sunt încleștate în jurul alor mele într-o strânsoare atât de puternică încât mă dor monturile, dar nu spun nimic.

Nici eu nu vreau să-mi dea drumul.

Mă ard picioarele în timp ce alerg ușor ca să mă