Drumul fredonează sub anvelope, un sunet constant care se topește în liniștea din interiorul mașinii.

Evie este cuibărită pe scaunul pasagerului, adormită. Fața îi e lipită blând de fereastră, cu genele răsfirate pe obraz. Are brațele strânse la piept, cu un genunchi tras în sus. Hanoracul pe care-l poartă e al meu — o înghite de-a dreptul. Îi pot vedea doar vârfurile degetelor ieșind din mâneci.