Deschide gura să spună ceva, dar nu-i dau ocazia.

Trag un singur foc.

Asta este tot ce trebuie.

Se prăbușește pe spate pe podea, în timp ce sângele i se adună în jurul capului în două șuvoaie lungi, ca niște coarne de diavol. Las arma să cadă și îl prind pe Jace, care îmi întoarce îmbrățișarea cu o forță la care nu mă așteptam. Cumva, acum că este în brațele mele, rana înjunghiată nu mă mai doare