Privindu-mă fioros, Roman coboară încet arma. Cineva mă strigă pe nume, una dintre fete, dar nu îndrăznesc să-mi iau ochii de la Roman nici măcar o secundă.

— Nora, spun fără să o privesc, acoperă ochii fetelor.

O aud șoptindu-le. Cuvinte blânde, urgente pe care nu le pot distinge. Privirea lui Roman rămâne fixată pe mine.

— Cum l-ai omorât? întreabă el, în timp ce începem să ne dăm târcoale înce