— Mă bucur. Și au încetat coșmarurile?

Jace mă privește fugar.

— Da. Am scăpat de ele.

Știam deja asta. Obișnuiesc să stau în fața ușii lui Jace la ore ciudate din noapte, doar ca să mă asigur. Nora m-a prins o dată și m-am prefăcut că primisem un telefon pe care trebuia să-l preiau pe hol.

Ea și-a făcut destule griji pentru copiii ăștia pentru o viață întreagă. E timpul să preiau eu această respo