Când, în cele din urmă, m-am întors la realitate, era atât de întuneric încât a trebuit să clipesc de câteva ori înainte să pot crede, în sfârșit, că mai eram în viață. M-am ridicat încet în capul oaselor, apucându-mă de capul care îmi zvâcnea, încercând să-mi țin bucățile craniului laolaltă. A fost un moment încurajator când am simțit că durerea începea să mi se retragă din tâmple.

Am privit