Mi-am lungit gâtul să privesc pe fereastră ca să aflu cine avea să intre primul pe ușa din față. Am observat sticla spartă a ușii și am realizat că aia era ceea ce tot scoteam din mine.

Un smoc de păr șaten care se ițea prin spatele tufișurilor mi-a atras atenția. Nu era un cap pe care să-l recunosc și, într-o clipită, am știut că timpul meu de odihnă ajunsese la final. Eram aproape sigură că,