A strâns-o de mână puțin mai tare, ca și cum s-ar fi ancorat în moment, privirea ei zăbovind asupra Lyrei de parcă ar fi fost ceva prețios pe care se temea să nu-l piardă din nou.

Apoi, prin vălul de lacrimi, un zâmbet blând, tremurând, i-a apărut pe buze.

„Tu și Kaelen...” a șoptit ea, cu vocea fragilă, tremurândă, dar presărată cu speranță. „Sunteți împreună?”

Lyra a dat din cap, o roșeață timid