Lyra și-a ținut respirația. Modul în care a spus-o Kaelen — ei sunt inamicii — nu fusese doar o afirmație. Fusese un verdict. O condamnare. Vocea lui fusese atât de întunecată, atât de absolută, încât parcă temperatura din cameră a scăzut odată cu acele cuvinte.

A înghițit în sec, răsucindu-și degetele în poală.

— Inamici... Cuvântul a ieșit aproape ca o șoaptă, nesigur. Dar de ce? De ce tu?

Kael