Emana același gen de autoritate tăcută ca și Kaelen — nu umbra ei, ci o paralelă. Același aer de comandă, de pericol îmbrăcat în eleganță. Ca și cum lumea însăși se înclina ușor când el trecea prin ea.

Nu-și putea dezlipi privirea.

Oricine ar fi fost, era evident: nu era doar important.

Nu a scrutat mulțimea. Nu a încuviințat din cap. Nu a zâmbit.

Până când privirea lui s-a oprit asupra ei.

Apoi —