Iris

Urmăm șinele șerpuite de tren chiar când soarele începe să răsară din spatele copacilor. Colorează cerul într-o nuanță pală de roz și somon.

Un zâmbet care nu-mi ajunge la ochi îmi ondulează buzele. „Vreme superbă, nu-i așa?”

Respirația lui Zane iese în nori albi. „Pe bune că-mi bagi placa cu 'vremea superbă'?”

Râd, dar sfârșesc prin a tuși. Aerul este rece și tăios, iar ceea ce face lucruril