**Ronan**

Aparatele își mențin ritmul tăcut lângă patul ei, clipind și bipăind de parcă s-ar putea târgui cu timpul dacă continuă să numere. Stau suficient de aproape încât să simt căldura încă prinsă în pielea ei și să-i văd pulsul slab de la încheietură, sub banda perfuziei. Sloane stă întoarsă ușor spre fereastră, pe jumătate îngropată în cearșafurile albe. Cămașa verde pe care i-am tras-o mai