**Ronan**

Lovim pragul ca o afurisită de furtună. Declan împinge ușa cu umărul, purtând-o pe Roxanne pe jumătate în brațe, Dante urlă după ser fiziologic, doctorul strigă niște cifre de care nu-mi pasă, și tot ce pot auzi în zgomotul ăsta este respirația lui Sloane, slabă și inegală.

O duc din nou direct în patul meu: același hol, aceleași viraje, aceeași cameră care se transformă tot mai des într