Zarek lăsă încărcătura grea de lemne uscate de foc lângă cenușa rece a vetrei abandonate, chiar în afara intrării. Dintr-o lovitură rapidă, exersată, a două pietre ascuțite, o ploaie de scântei strălucitoare căzu peste un pumn de mușchi uscat. Iasca prinse scânteia imediat, fumegând o scurtă secundă înainte de a izbucni într-o mică, fragilă flacără. Alimenta focul cu crenguțe subțiri, construindu-