Don Marcello stătea în dormitorul său din vilă, lumina dimineții strecurându-se prin draperiile grele, aruncând dungi peste podeaua din lemn închis la culoare. Camera mirosea a cafea și a piele veche, o ceașcă pe jumătate goală aburind pe noptieră.

Se lăsă pe spate într-un scaun capitonat, cu halatul larg pe umeri, răsfoind un registru, când asistentul său, un bărbat uscățiv, cu barba tunsă scurt,