La trei zile după ce am fost la râu, ceva s-a schimbat în casă.

Nimic dramatic.

Niciun zgomot brusc, niciun perete care să se miște, nicio lumină care să pâlpâie.

Nimic misterios.

Nimic magic.

Doar un fel familiar de așteptare.

Nu ca așteptarea care urmează după o pierdere.

Mai degrabă ca așteptarea care are loc atunci când știi că cineva urmează să sosească.

Nu un străin.

Nu un vizitator.

Ci cine