Există momente într-o poveste

când o persoană nu intră în narațiune—

ci revine la ea.

Nu ca o revelație.

Nu ca un răspuns.

Ci ca o piesă lipsă

care, în sfârșit, se așază la locul ei.

Așa s-a simțit

când a sosit el.

Fratele.

Nu a bătut la ușă.

Nu a pășit dramatic peste un prag.

Nu a adus vreo încheiere.

A adus ceva mai tăcut.

Continuitate.

Trecutul nu a intrat pe ușă.

El doar, în liniște,

a continu