Harlow

Continui să privesc fix la masă, pentru că dacă m-aș uita în altă parte, mai ales la Beckett, m-aș prăbuși mai repede decât o fac deja. Respirația îmi este din nou dată peste cap. Prea rapidă, prea superficială, ca și cum n-ar fi destul loc în pieptul meu, ca și cum plămânii mei ar fi uitat cum să funcționeze. Beckett stă chiar lângă mine, suficient de aproape încât să-i simt căldura, dar î