***Gideon***

În clipa în care pășesc în clădire, știu că am făcut o greșeală.

Pentru că acolo — chiar la punctul de securitate, dincolo de turnichete și de marmura lustruită — e Blair.

Plângând.

Nu lacrimi tăcute. Nu o tristețe demnă. Hohote în toată regula, umeri tremurând, rimel prelingându-i-se pe față în timp ce se agață de marginea biroului și cere să mă vadă de parcă a venit sfârșitul lumii.