***Hazel***

Mă trezesc înainte să sune alarma.

Nu odihnită. Nu reîmprospătată. Pur și simplu... trează.

Camera e cufundată într-o liniște cu care nu sunt obișnuită. Fără țipete prin pereți. Fără bass care să zguduie podelele. Fără sirene care să spintece somnul la fiecare douăzeci de minute. O clipă, stau întinsă acolo, holbându-mă la tavan, așteptând să se întâmple ceva rău.

Nu se întâmplă nimic.