**Lyra POV**

„A fost odată ca niciodată”, începe Nikolai, cu un zâmbet arogant și malefic pe față. Gâfâi de-a dreptul din greu acum; piciorul îmi zvâcnește și continuu să simt un flux cald și constant de sânge șiroind pe piciorul meu, lăsând o baltă frumoasă de vopsea roșie pe podea. Curge ca un pârâu micuț spre grătarul de metal de pe jos și dispare. Un miros puternic de cupru îmi lovește nările.