KATYA

Până la urmă, Elias mă aduce acasă cu mașina. Odată ce cobor, cu tocurile atârnând de degete, desculță pe trotuar și fără să simt vreo urmă de rușine în privința asta, arunc o privire în spate și-l văd tot pe scaunul șoferului. Nu se mișcă. Nici măcar nu se preface că ar face-o. Ridic o sprânceană.

— Ce aștepți? O intervenție divină?

Clipește spre mine ca și cum s-ar fi blocat la încărcare.