KATYA

Nu-mi scapă ironia. Acum câteva luni, dacă mi-ai fi spus că am să mă simt vreodată ușurată să-l văd pe Elias — atât de ușurată încât să nu-mi pot dezlipi ochii de la el, chiar și atunci când privirea i se aprinde de ceva ce n-aș fi recunoscut înainte, dar pe care acum îl identific instantaneu: furie — ți-aș fi spus să te duci dracului.

Vocea lui Elias, joasă și sigură, taie aerul ca o lamă.