La câteva zile de la începerea noii mele rutine, mi-am găsit un ritm confortabil care mă face să mă simt aproape ca acasă. Fiecare dimineață începe cu un mic dejun plăcut alături de Nelly, urmat de tura mea la Brewpoint, iar serile mi le petrec relaxându-mă prin casă, asta dacă nu am cursuri serale.

După prima zi, abia dacă l-am mai văzut pe Damian, ceea ce îmi convine de minune. Cu cât trebuie să-i suport mai puțin fața morocănoasă și veninul pe care îi place să-l verse în direcția mea, cu atât mai bine.

Astăzi e un răsfăț rar — ziua mea liberă de la Brewpoint. Cu un barista în plus în echipă, am reușit cu toții să ne rezervăm cel puțin o zi pe săptămână doar pentru noi, o pauză mică, dar binevenită, de la agitația constantă de a face spumă de lapte și de a jongla cu comenzile. Plănuiesc să profit la maximum făcând o drumeție pe traseele din apropiere, sperând că aerul curat și cerul liber îmi vor limpezi mintea.

Mă îndrept spre bucătărie, îmbrăcată în colanți de sală negri, adidașii mei de încredere și un tricou supradimensionat care a aparținut odată celui mai bun prieten al meu, înainte de a se muta din oraș.

În bucătărie, povestesc cu Nelly în timp ce îmi iau niște gustări și câteva sticle cu apă. În timp ce le îndes în rucsac, aud pași intrând în bucătărie în spatele meu, dar nu mă întorc imediat, presupunând că este Mateo.

"Bună dimineața, Damian," spune Nelly veselă, spărgând ouă într-un bol cu o mișcare exersată a încheieturii, cel mai probabil pregătind faimoasa ei omletă simplă sau una cu de toate. "Să-ți pregătesc ceva la micul dejun înainte să pleci?"

Stomacul mi se strânge și îmi înăbuș un geamăt, dispoziția stricându-mi-se instantaneu la auzul numelui său. S-a dus dracului începutul pașnic al zilei mele libere. Nici măcar nu am apucat să-mi beau a doua ceașcă de cafea, iar acum va trebui să mă pregătesc pentru orice comentariu răutăcios a mai încărcat Damian pe țeavă astăzi.

Singurul răspuns pe care Nelly îl primește este un mormăit de neînțeles. Să sperăm că ea înțelege graiul lui Dax mai bine decât mine.

Mă întorc încet, gata să o anunț pe Nelly că plec în drumeție. I-am spus deja pe ce traseu o iau, pentru că nu vreau să se îngrijoreze inutil. Într-un timp foarte scurt, a devenit ca o a doua mamă pentru mine, aș îndrăzni să spun chiar mai bună decât propria mea mamă.

Privirea încruntată a lui Damian mă lovește imediat, dar refuz să mă las intimidată. "Neața, Damian." Îi ofer un zâmbet subtil, ceea ce îl face să se încrunte și mai tare. Urs bătrân și morocănos!

"Eu am plecat, Nelly. Am telefonul la mine, dar mă poți aștepta acasă pe la prânz." Dându-i o îmbrățișare rapidă cu un braț, mă pregătesc să ies. Damian are însă alte planuri.

"Pleci să-ți vezi următoarea cucerire?" rânjește el batjocoritor.

Nefiind deloc în starea necesară să răspund la provocări, îi fac cu ochiul peste umăr înainte de a spune: "Poate."

O aud pe Nelly cum începe să-l certe în timp ce mă îndepărtez, dar nu sunt deloc dispusă să rămân și să-i ascult scuzele de doi bani.

În timp ce cobor grăbită scările spre mașina mea, ușa din față este smulsă și Damian vine ca o furtună după mine, cu o expresie ucigătoare pe față.

"Mai bine nu te-ai întoarce acasă mirosind a sex ieftin, sau și mai rău, să-ți aduci aventura de o noapte aici, după *mica ta întâlnire*." Ultimele două cuvinte trebuie să aibă gust de acid pe limba lui, dacă ar fi să mă iau după expresia feței sale.

"Oh, Damian, de ce te deranjează atât de mult escapadele mele sexuale?" Îmi încrucișez brațele și mă las într-o parte, ridicând o sprânceană. Nu trebuie să știe el că n-am fost niciodată cu un băiat. Lasă-l să-și sape singur groapa cu ideile lui preconcepute despre cine sau ce sunt eu.

"Devine treaba mea atunci când îmi transformi casa într-un bordel!" tot corpul îi tremură de furie. Acum s-ar putea să nu fie momentul cel mai potrivit să-l tachinez că arată ca un ceainic pus pe foc, gata să-i sară capacul.

"Damian," îmi încetinesc ritmul vorbirii și discut calm, de parcă m-aș adresa unui copil mic, "doar pentru că ai tendința de a aduce acasă tot ce are două picioare, nu îți dă dreptul să mă bagi în aceeași oală cu tine."

"E greu să cred altceva când te plimbi țanțoșă în hainele altui bărbat." Își coboară privirea spre tricoul meu și nu am altă opțiune decât să izbucnesc în râs. Bărbatul ăsta delirează de-a dreptul.

"Ești gelos?" decid să-l tachinez imediat ce reușesc să respir din nou normal.

Damian îngheață, de parcă l-aș fi pălmuit. Interesantă reacție, va trebui să explorez această idee cu altă ocazie.

După câteva secunde în care nu-mi răspunde, mă întorc pe călcâie și mă îndrept spre mașină. Din nou, mă lipește de ușa șoferului. Ăsta e genul nostru de chestie acum?

"Cum aș putea fi gelos pe cineva care i se dăruiește oricărui Tom, Dick și Harry care se uită în direcția ei? Aș prefera să-mi dau pula de mâncare unui banc de piranha." Respirația lui e fierbinte lângă urechea mea și un fior involuntar îmi coboară pe șira spinării.

Ceea ce Damian nu realizează este că proximitatea pe care mi-a forțat-o îmi face exact jocul meu. Pula lui e tare ca piatra în timp ce se presează de baza coloanei mele. Ei, ei, ei, ce avem noi aici?

"Poate ar trebui să împărtășești acest sentiment și cu respectiva pulă," îi spun pe un ton dulceag peste umăr, în timp ce îmi arcuiesc puțin de tot spatele spre el.

Damian încremenește, dar nu se dă înapoi imediat și știu că l-am prins în plasă. Cam ipocrit, nu?

Mâinile lui se încleștează în pumni pe plafonul mașinii, acolo unde mă ține captivă, iar încheieturile degetelor i se albesc. Respirația îi devine sacadată. Dar totuși, nu se mișcă.

Sătulă de jocurile lui, mă împing de pe ușa mașinii, îndepărtându-l din spatele meu, și îmi deschid ușa.

Refuz să mă uit la el în timp ce mă așez pe scaun, sau în timp ce pornesc motorul, și chiar și în timp ce plec. Damian Kingsley trebuie să învețe că nu voi fi noul lui sac de box.

Evident că e obișnuit ca fetele fie să-i cadă la picioare pentru a se închina la altarul lui, fie să fugă îngrozite. Va afla curând că Sienna Vance nu este niciuna dintre aceste lucruri!

\\ - - - - - - - - - - - - - - - -