Alistair se holba la Seraphina, inima bătându-i în coaste ca o fiară încușcată, disperată să evadeze.

— Prințesă… Vocea lui picura ceva mai profund — ceva crud, ceva disperat.

Seraphina refuza să-l privească, cu privirea pironită undeva dincolo, dincolo de pereți, dincolo de acest moment — oriunde, dar nu la el.

— Iartă-mă. A continuat, cu o voce încordată, înecată de regret, nedorind să plece