Se uită la mine și vreau să vadă ce se ascunde sub hainele mele, pentru că asta va funcționa în avantajul meu ca momeală, și vreau să-i deslușesc reacția.

„Recipientul albastru”, șoptesc, înfiptându-mi unghiile în lemnul tejghelei, controlându-mi impulsul de a mă întoarce și de a cădea în genunchi în fața bărbăției lui uriașe. Nu l-am gustat niciodată, dar am învățat diferitele moduri de a-i ofer