Rezumat:

Macy Rae St-Claire, pe scurt Macy, a rămas orfană la vârsta de zece ani. Este fiica lui Alfa Garrett Alaric St-Claire. Deși haita ei era mică, tatăl ei avea reputația de a fi fioros, puternic și îndurător. Până într-o seară fatidică, când au fost atacați din ambuscadă de o haită vecină după ce el a pierdut o provocare, și au fost uciși cu toții. Macy a fost singura supraviețuitoare. Din cauza vârstei ei fragede, haita care i-a măcelărit familia a decis să o ia la ei, dar nu pentru a o crește. Au decis să o transforme într-o sclavă. La zece ani, gătea, făcea curățenie, spăla rufe și se ocupa de alte treburi casnice. Locuia într-o cămăruță sub scară, care înainte fusese o debara pentru încălțăminte. A fost bătută, înfometată, înjosită și tratată ca un gunoi.

Alfa și Luna din Haita Nightshade erau cruzi, nemiloși și căutau doar putere și bogăție. Aveau un fiu, Ryker, pe scurt Ryk, care a știut din ziua în care a împlinit 18 ani că Macy era perechea lui, dar era sfâșiat de îndoieli în privința acceptării ei. Nimeni nu știa că Macy avea sânge de Alfa, nimeni în afară de Macy însăși. Ce va face Ryk în ziua în care Macy va împlini 18 ani? O va accepta și o va face Luna Haitei Nightshade? Sau o va respinge și o va distruge și mai mult decât o făcuseră deja familia și haita lui?

-------------------------------------

{Perspectiva lui Macy}

*Plesc*

— C***ă mizerabilă, ia-ți ochii de la perechea mea! îmi țipă o lupoaică în față. Acuzându-mă că îl f*****m din ochi pe partenerul ei. Când el era cel care mă f*****a din ochi pe mine. Era doar prea ofticată ca să recunoască faptul că arătam mai bine decât ea, chiar și într-o uniformă de menajeră.

Numele meu este Macy St-Claire, iar mâine va fi a 18-a mea aniversare. Trăiesc în Haita Nightshade, care este condusă de Alfa-ul lor, Silas Thorne, și de Luna Isolde. Amândoi sunt niște idioți absoluți și au fost responsabili de măcelărirea întregii mele familii, Haita Iron Stream. Habar nu au că sunt fiica unui Alfa. Tatăl meu, Alfa Garrett Alaric St-Claire, era bun și îi trata pe toți în mod corect; cu toate acestea, Alfa Silas îi tratează pe toți de parcă i-ar fi inferiori. Luna Isolde și fiul lor, Ryker, pe scurt Ryk, nu sunt cu nimic mai presus.

Când aveam zece ani, Alfa Silas și haita lui mi-au măcelărit familia, lăsându-mă singura supraviețuitoare. M-au găsit în ruinele casei haitei noastre și m-au adus să locuiesc cu ei. La început, am crezut că au făcut-o pentru că simțeau remușcări, dar m-am înșelat. M-au transformat în propria lor marionetă. De la vârsta de zece ani, am făcut toate treburile casnice pentru o casă a haitei care găzduia peste cincizeci de vârcolaci.

În ultimii opt ani, am fost o sclavă a oamenilor care nu mi-au provocat altceva decât durere și suferință. Mi-au ucis familia, mă tratează ca pe un gunoi, și dorm într-o cameră sub scară, care înainte era o debara pentru încălțăminte, pe un pat pliant în care abia încap, sub o pătură matlasată, veche și îmbâcsită, pe care am făcut-o singură din cearșafuri vechi care urmau să fie aruncate.

— M-ai auzit, bucată de c***t! Cără-te-n p**a mea de lângă perechea mea! a țipat în fața mea lupoaica, al cărei nume nu m-am obosit niciodată să-l aflu. A încercat să mă pălmuiască din nou, dar i-am prins mâna.

— Nu mă atinge, îi spun cu venin în glas. Nu aveam voie să vorbesc, darmite să răspund cuiva, dar speram că asta mă va trimite la spălătorie pentru tot restul zilei.

— MACY! l-am auzit pe Alfa Silas. Mă întorc și îl privesc direct în ochi. Nimeni nu a îndrăznit vreodată să-l privească în ochi, pentru că, ei bine, el este Alfa; cu toate acestea, el nu este Alfa-ul meu, așa că nu avea nicio putere asupra mea. Acesta era motivul principal pentru care eram bătută și înfometată. Nici el, nici altcineva din casa asta nu avea să mă oblige să mă supun lor. — Știi regulile! L-am fulgerat cu privirea. — DU-TE LA SPĂLĂTORIE! FĂRĂ CINĂ PENTRU TINE! a tunat el cu tonul său de Alfa. Doar mi-am dat ochii peste cap și am plecat.

— Iubitule, ți-am zis că trebuia să scăpăm de ea, o aud pe Luna Isolde spunând în timp ce mă îndepărtez.

— Dați-i drumul, rânjesc întorcându-mă spre ei. Aș vrea să văd cum învățați să gătiți și să faceți curățenie. Nici măcar nu poți pune o oală cu apă la fiert fără să dai foc la jumătate de bucătărie.

— C***ă mică! a strigat ea ascuțit și m-a pălmuit. Palmele abia dacă mă mai dureau de cât de des se întâmplaseră în ultimii opt ani.

— Asta e tot ce poți? O privesc cu dispreț și plec. O aud înjurând de mama focului și scâncind ca o c***ă mică ce este. Cum naiba a ajuns Luna, nu voi ști niciodată. Mă duc la spălătoria din subsol și rămân acolo până trebuie să merg să pregătesc cina. Încep să împătur cearșafurile pentru că mirosul rufelor curate mă calmează. Probabil vă întrebați de ce rămân aici; răspunsul este simplu. Am un acoperiș deasupra capului, mâncare și un loc unde să dorm. Poate că dorm pe un pat pliant, dar tot e mai bine decât pe podea sau pe străzi.

Speram ca Zeița Lunii să se îndure de mine când îmi voi primi lupoaica, și să îmi dea o pereche care să mă iubească, să mă prețuiască și să mă protejeze. Dacă nu îmi voi găsi perechea mâine, atunci mi-am făcut o promisiune că voi pleca și voi trăi ca o renegată. Haita Nightshade m-a putut ține doar până atunci, și ei știau asta. După ziua de mâine, aveam să termin cu locul ăsta, pentru că din punct de vedere legal, ca adult, nu ar mai fi avut nicio putere asupra mea, mai ales având în vedere că și eu sunt un Alfa prin sânge.

{Perspectiva lui Ryk}

Eram în viitorul meu birou, inaugurându-l cu o lupoaică al cărei nume nici nu mi-l amintesc. Eram băgat până la coaie în p***a ei strâmtă, în timp ce pereții ei se încleștau pe p**a mea pulsândă.

— Da! Ryk! F**e-mă mai tare!

— Ți-am zis să nu-mi rostești numele! am urlat la ea. Uram când vorbeau sau îmi spuneau pe nume. Ruina fantezia că era Macy cea care se zbătea sub mine. Am împlinit 18 ani acum șase luni și am știut din acea zi că Macy, sclava casei, era perechea mea. Ea avea încă 17 ani la acea vreme. Lupul meu, Grim, a fost entuziasmat când am descoperit asta, dar eu nu. Eram dezgustat că Zeița Lunii mă cuplase cu o asemenea scursură. Mi-am propus în sinea mea să o resping, dar Grim se lupta cu mine pe tema asta.

Ori de câte ori aduceam o lupoaică în camera mea sau în biroul meu ca s-o f*t, Grim și cu mine ne certam. El voia să se păstreze pentru Macy, dar eu eram deja hotărât să o resping. Dar, pentru că Grim și cu mine împărțim o minte, nu puteam să nu o găsesc frumoasă și sexi. Era, de fapt, chiar și un orb și-ar fi dat seama că Macy era o frumusețe. Păr blond-cenușiu lucios, ochi căprui-închis, buze de culoarea piersicii la modul natural, un zâmbet superb și un corp pentru care ai fi ucis. Chiar dacă fusese înfometată cea mai mare parte a vieții ei, asta nu a oprit corpul ei să se dezvolte în cel mai uimitor mod cu putință. Dacă voiam să ajung la final în timpul s*x-ului, trebuia să-mi imaginez că ea era sub mine ori de câte ori f*****m o fată, altfel mi se înmuia în fix două secunde.

— Argh! am gemut în timp ce orgasmul a pus stăpânire pe mine.

— Așteaptă! a strigat membra Omega, dar era prea târziu. M-am retras și mi-am împroșcat s***a pe tot stomacul și pieptul ei. — Nici măcar nu am t******t încă!

— Ghinion, acum cără-te-n p**a mea din biroul meu.

— NENOROCITULE! a strigat ea și a plecat. Sincer, puțin îmi păsa dacă vreuna dintre fetele cu care mă culcam ajungea la final.

Mâine e ziua lui Macy, și eram pregătit să văd dacă era într-adevăr perechea mea sau nu. Încă plănuiam să o resping, și aveam să o fac în fața întregii haite.

*Nu ne respinge perechea! Ce e în neregulă cu tine!?*

*Taci, Grim! Nu pot să am o pereche atât de slabă ca ea. Nu contează dacă o găsesc sau nu atractivă fizic. Nu este demnă!*

*Dacă ne rănești perechea, îți voi transforma viața într-un coșmar!*

*Calmează-te, vom primi o a doua șansă.*

*Știi că asta e o raritate printre ai noștri.*

*Ei bine, eu sunt un Alfa, Zeița Lunii știe foarte bine că am nevoie de o Luna ca să fiu puternic. Așa că ea ne va da a doua șansă, o șansă mai bună.*

*Scoate-ți capul din fund, Ryk.*

*Dă-te-n p**a mea, potaie.*

Îl împing pe Grim în fundalul minții mele. Știam ce fac. Dar era adevărat ce spunea. Zeița Lunii acorda rareori a doua șansă. Mi-am tras pantalonii scurți și boxerii și am chemat-o pe Macy în biroul meu să-l curețe și să scoată duhoarea de lupoaică c***ă. Nu puteam să comunic mental cu ea pentru că nu avea un lup, și chiar dacă ar fi avut, nu era de fapt o membră a haitei noastre, așa că o legătură mentală cu ea nu avea să fie posibilă niciodată.

La câteva minute după ce am trimis după ea, a intrat, purtând un tricou simplu, care îi era prea mare, dar căruia îi înnodase tivul într-un colț lângă șold, ca să îi vină mai bine. Purta colanți, care erau mult prea decolorați, puteam să-mi dau seama că erau aceiași pe care îi purta zilnic. Părul îi era prins într-o coadă de cal înaltă, dezvăluindu-i gâtul sexi. Am dat din cap pentru a-mi limpezi gândurile. Gânduri pe care știam sigur că Grim mi le băgase acolo.

Uram faptul că simțeam deja legătura de pereche cu ea, dar o disprețuiam, cu toate acestea. Nu era altceva decât un gunoi, și ca Alfa, nu mă încurcam cu gunoaie.

— Te grăbești și tu odată!? am țipat la ea. O voiam plecată din fața ochilor mei. Cu atât mai mult cu cât legătura de pereche mă scotea din minți. Pentru că urma să împlinească 18 ani în mai puțin de 24 de ore, puteam simți că era cu adevărat perechea mea.

— Calmează-te, am terminat, idiotule, a mormăit ea și s-a ridicat ca să plece.

— CE MI-AI ZIS!? am urlat și am apucat-o de braț, întorcând-o cu fața la mine. Am prins-o de ambii umeri și am adus-o imposibil de aproape. M-am încruntat la ea, privind-o direct în ochi. Majoritatea Omegelor ar fi tremurat și s-ar fi ghemuit de frică, dar ea nu a făcut-o. Totul pentru că nu avea nicio legătură cu haita asta. Nu puteam să o fac să se supună. Mă fulgera cu acei ochi superbi, de culoarea ciocolatei. M-am surprins pierzându-mă în ochii ei. Am coborât privirea spre buzele ei, și tot ce voiam să fac era să o sărut.

— Ia mâna de pe mine! a țipat ea și m-a împins. Pentru o milisecundă, lipsa ei de reciprocitate chiar mi-a rănit sentimentele. Dar am dat deoparte acele sentimente și am privit-o cum pleacă.

{Perspectiva lui Macy}

După ce fusesem atât de aproape de Ryk, aveam nevoie de un duș fierbinte ca să scap de duhoarea aia, dar nu aveam acces la un duș, așa că a trebuit să mă mulțumesc cu iazul de afară. Era mijlocul toamnei, iar acesta era singurul acces la apă pe care îl aveam ca să mă spăl. Aveam acces la baia de serviciu pentru oaspeți ca să mă spăl pe dinți și să-mi fac nevoile, dar părul meu era prea lung pentru a încerca măcar să-l spăl în chiuvetă. Din fericire, iazul nu era atât de murdar. Era bine întreținut și era plin cu apă din zăpada topită de sus, de pe munți.

Din păcate, nu aveam timp să o fac acum, pentru că trebuia să pregătesc cina pentru casa haitei și membrii ei, toți 53. Să gătești pentru 53 de oameni era ridicol, dar după ce o făcusem timp de aproape un deceniu, m-am obișnuit cu asta. Am coborât la bucătărie și m-am pregătit pentru cină. Dacă aș fi fost norocoasă, Alfa ar fi uitat că mi-a zis că nu primesc cină, dar asta era o șansă extrem de mică, așa că nu-mi făceam mari speranțe.

Odată ce toată lumea de la mese mânca, am stat lângă bucătărie așteptând orice instrucțiuni sau ordine din partea membrilor haitei, fie că era vorba de a doua porție, mai multe băuturi sau de a le curăța mizeria.

— Macy, vino, a spus Alfa Silas.

— Da? am răspuns politicos.

— Mâine este a 18-a ta aniversare, nu-i așa? m-a întrebat. M-am uitat la el și am dat din cap afirmativ. — Bun, atunci mâine îți vei petrece ziua pregătind ceremonia de Alfa a lui Ryk.

— Poftim?

— Ești conștientă că sâmbăta asta este ceremonia lui de Alfa, nu-i așa?

— Sunt, dar ați spus că aș putea avea ziua de naștere liberă, doar pentru mine.

— Ei bine, m-am răzgândit. După atitudinea ta dezgustătoare și comportamentul tău lipsit de respect față de Luna ta...

— Ea NU este Luna mea! am țipat. Cei de la masă au scos un oftat de uimire.

— NU MĂ ÎNTRERUPE CÂND VORBESC! a urlat Silas în fața mea. Acest lucru ar fi făcut în mod normal orice alt lup să se supună, dar nu a avut niciun efect asupra mea și el știa asta. — Vei face așa cum spun eu! Pregătește ceremonia lui Ryk! Și vei începe prin a trimite invitații haitelor vecine de pe lista aceasta! a exclamat și mi-a împins o listă în piept. M-am uitat pe listă, și erau o duzină de haite. Eram atât de furioasă încât nici nu am mai răspuns. Am luat lista și m-am întors în bucătărie.

După ce au mâncat toți și și-au lăsat mizeria pe masă, am făcut curățenie, am spălat vasele, le-am pus la loc, și m-am dus în camera mea. Am așteptat miezul nopții ca să pot merge la iaz să mă spăl. Nu așteptam cu nerăbdare acest lucru, dar trebuia să-mi dau jos de pe corp mirosul lui Ryk. Mi-am luat prosopul, un tricou curat, lenjeria intimă și colanții, și m-am dus la iaz când restul casei adormise. Acesta era singurul moment în care puteam să ies din casă, și din moment ce iazul făcea parte din teritoriu, nu încălcam nicio regulă venind aici.

Când am ajuns, mi-am dat seama că era oficial ziua mea de naștere. Aveam oficial 18 ani. Am privit luna în creștere și m-am rugat ca familia mea să mă vegheze. M-am gândit la sinucidere de mai multe ori, dar nu aș fi putut niciodată să duc planul la bun sfârșit. Pentru că, dacă aș fi făcut-o, asta ar fi însemnat că renunț și că sunt o lașă. Eram orice, dar nu o lașă, iar părinții mei m-au crescut mai bine de atât, sau cel puțin din câte îmi pot aminti.

Am simțit o lacrimă rătăcită prelingându-se pe obraz, și am șters-o repede. Mi-am pus hainele curate și prosopul pe bolovanul de la marginea iazului și m-am dezbrăcat de hainele murdare care miroseau de la o poștă a Ryk Thorne. Am intrat în apă și am tremurat instantaneu din cauza temperaturii glaciale. Din fericire, ca vârcolac, nu mă puteam îmbolnăvi sau alege cu degerături, dar asta nu însemna că nu simțeam cât de rece era. Mi-am scufundat părul și mi-am spălat corpul cu singurul săpun pe care îl primeam în fiecare lună ca să mă mențin semi-curată.

Odată ce am considerat că a fost suficient ca să nu mai miros a Ryk, mi-am mai scufundat corpul o dată și m-am clătit rapid. Când am știut că nu mai erau resturi de săpun în părul meu, mi l-am stors, l-am prins într-un coc și m-am uscat. Mi-am pus hainele curate care miroseau a briză de vară, exact așa cum miroseau vânturile de vară când suflau peste lacul de la fosta mea casă a haitei. După ce m-am îmbrăcat complet, am pornit înapoi spre casă.

Mi-am aruncat hainele vechi în coșul de rufe și am pornit o mașină înainte de a merge la culcare. Când am ajuns în camera mea, mi-am desfăcut părul și l-am lăsat să se usuce liber. M-am întins pe patul meu pliant, am tras pătura matlasată pe mine și am închis ochii să dorm, dar înainte de a reuși, am auzit o voce:

*Bună, Macy.*

*Cine e?*

*Numele meu este Selene, sunt lupoaica ta.*

*Bună, Selene, e o plăcere să te cunosc în sfârșit.*

*Îmi pare rău.*

*Pentru ce?*

*Pentru durerea și suferința prin care ai trecut. Ți-am cercetat amintirile și mă doare să văd câtă suferință ai îndurat.*

*Nu se mai poate face nimic în privința asta.*

*Dar noi avem sânge de Alfa.*

*Și asta va rămâne între noi, pentru moment.*

*Macy?*

*Da, Selene?*

*Vom trece peste asta. Împreună. Sunt aici pentru tine acum.*

*Îți mulțumesc. E bine să știu că am măcar un prieten adevărat în viața mea acum.*

*Suntem mai mult decât prietene, suntem familie.*

Am zâmbit la cuvintele ei și am adormit încet-încet. În sfârșit aveam lupoaica, și acum era timpul să preiau controlul asupra vieții mele. Dar, mai întâi, trebuia să trec peste nenorocita asta de ceremonie de Alfa pentru Ryk. Bleah.

Când m-am trezit în dimineața următoare, abia se crăpa de ziuă, dar trebuia să mă pregătesc și să fac micul dejun. M-am ridicat în fund pe patul pliant și mi-am dat seama cât de nasoală urma să fie ziua de azi, de fapt. S-a dus naibii bucuria de a mă bucura de ziua mea de naștere. M-am ridicat, mi-am prins părul într-o coadă înaltă și m-am dus la baia pentru oaspeți să mă spăl pe față și pe dinți. M-am uitat în oglindă la femeia acum adultă care mă privea, și am zâmbit. Ajunsesem în sfârșit la maturitate, chiar dacă nu aveam să o pot sărbători.

După ce mi-am făcut rutina de dimineață, mi-am dus lucrurile înapoi în cameră și apoi m-am dus la bucătărie. Pe drum într-acolo, am simțit mirosul a ceva foarte aromat și ispititor. *Ce era mirosul ăsta minunat?* m-am gândit în sinea mea. Am urmat mirosul, și m-a condus la etaj, în camera lui Ryk, de la etajul patru. M-am uitat la ușă și singurul gând care mi-a venit în minte a fost un dezgust total.

Ryk este perechea mea. De ce ar face Zeița Lunii ceva atât de crud? Îl uram pe tipul ăsta, îl uram pe el, pe părinții lui, toată haita asta. Acum era momentul. Eram deja pregătită să fiu respinsă, cu tot cu suferința temporară pe care o va aduce acest lucru, dar știam că voi fi bine. Eu și Selene aveam să fim bine. Am tras aer adânc în piept și eram pe cale să bat la ușă când am auzit gemete și chicoteli dinăuntru. Ryk avea o altă lupoaică acolo cu el. Abia răsărise soarele, iar el deja f*****a vreo târfă din haită. M-am adunat, m-am pregătit pentru priveliștea trupurilor goale, și am bătut la ușă.

— Cine este!? am auzit vocea lui plângăreață.

— E Macy.

— Ugh! Pleacă, c***o! am auzit târfa pe care o f*****a.

— Taci în p**a mea din gură și doar suge-mi p**a! a țipat el la ea. — Intră, Macy, a spus el. Am tras încă o dată aer adânc în piept și am deschis ușa.