Lyra îl privi lung, cu o expresie goală. I-a luat mult timp să proceseze ceea ce tocmai spusese el.

După ceea ce lui Krixus i s-a părut o eternitate, Lyra îngăimă în cele din urmă cu o voce seacă: „...Gluma asta nu e amuzantă, Krixus.”

„Mi-aș dori să fie o glumă. Dar n-a fost,” spuse Krixus, respirând greu. „Nu — nu mai pot să-ți ascund asta, știind că ai atâta încredere în mine... Meriti să știi—