Reid măsura granița cu pași mari, cu mâinile în buzunare și ochii ațintiți spre cer. Era neliniștit; incapacitatea lui de a sta locului și mișcările haotice în timp ce își verifica ceasul și scana pădurea erau semne clare. Și dacă asta nu era de ajuns pentru a ne da de veste, scoase un pufnit enorm de ușurare înainte de a rânji.

„Ai avut o mică vacanță drăguță, frate?” îl tachină el, îndreptându-s