„Tinsley!” strig de-a lungul holului gol, cu inima bătând nebunește și stomacul strângându-se de teamă. Dintre toate zilele în care fiica lui Alfa putea să dispară, a trebuit să-și aleagă fix ziua nunții. Mă încrunt privind ușa de la capătul holului, cu o șosetă agățată pe clanță, și îmi dau ochii peste cap. Era clar că-și găsise un partener pentru o noapte și dormise prea mult. Deloc neobișnuit pentru ea în ultimul timp.

Apăs clanța, constatând că e încuiată, și scot un geamăt de iritare în timp ce-mi bag mâna în păr și scot o agrafă ca să deschid ușa. Mecanismul face un clic, ușa se deschide larg, iar eu sunt izbită în față de mirosul divin de eucalipt și plop.

Lupoaica mea devine alertă, iar ochii mi se măresc de uimire când pășesc în încăpere; aprind lumina din întrerupător, iar inima mi se oprește o clipă. Tinsley stă la marginea patului, înfășurată într-un cearșaf alb, cu părul și machiajul vraiște. Se uită la mine, face ochii mari, apoi își acoperă gura și o ia la fugă spre baie, având spasme de vomă pe drum.

Sunetul vărsăturilor ei plutește prin liniștea încăperii, iar eu îmi simt la rândul meu stomacul întorcându-se pe dos. Mă lupt cu lupoaica mea, încercând din răsputeri să rezist imboldului de a privi spre dreapta pentru a găsi sursa mirosului.

Perechea mea este în această cameră, dar văzând în ce hal arată Tinsley, nu sunt sigură că sunt pregătită să-l cunosc. Nu așa. Inima îmi tresaltă și pieptul mă doare în același timp. Dacă el se află aici, înseamnă că a fost ÎN Tinsley... și asta este de ajuns să-mi frângă inima.

„Val...” Vocea lui e blândă și plină de regret, și este tot ce-mi trebuie ca să mă distrugă. Jace. Dumnezeule, nu...

„Nu...” scâncesc, lacrimile dându-mi în ochi, în timp ce strâng în pumni corsetul rochiei ridicole pe care Tinsley îmi ceruse s-o port în calitate de asistentă personală.

Mâinile lui blânde mă apucă de braț; acele scântei revelatoare îmi străpung corpul, iar inima mi se scufundă și mai adânc în stomac. Jace mă trage spre el, iar secundele se dilată, părând minute în șir, în timp ce ridic privirea spre chipul celui mai bun prieten al meu. Băiatul pe care îl iubesc de când eram mică. Bărbatul despre care speram să descopăr astăzi că este perechea mea... și am descoperit-o. În cel mai oribil mod cu putință.

„Te-ai culcat cu Tinsley?” întreb, înghițind în sec pentru a potoli arsura acidului din gât.

„Nu știam cum să-ți spunem,” zice Tinsley din pragul băii, cu ochii roșii și fața albă ca cearșaful care îi ascunde trupul gol, dar pot să zăresc sclipirea de plăcere din ochii ei, felul în care se desfată cu durerea mea.

„Voi doi sunteți...” Îmi întorc privirea, detestând gustul cuvintelor de pe vârful limbii. „Împreună?”

„Nu”, râde Jace sec, trăgându-mă spre el, trupul meu arzând la atingerea lui dătătoare de dependență.

„Ba da”, ripostează Tinsley printr-un mârâit.

„Ce?” Jace și cu mine clipim mirați spre ea, iar Tinsley își încleștează maxilarul, privindu-l furioasă pe Jace.

Aș vrea să pot dispărea, să scap din acest coșmar îngrozitor, în timp ce încerc să mă smulg din strânsoarea lui. Încăperea duhnește a transpirație și a sex, iar cu fiecare secundă pe care o petrec aici, pericolul de a mă prăbuși în bucăți se transformă într-o certitudine. Am nevoie de aer. Aer proaspăt, curat, neîntinat.

„Vreau să zic că mă fuți de luni de zile, Jace”, pufnește ea cu dispreț. „La ora asta, suntem mult mai mult decât niște tovarăși de sex.”

„De luni de zile”, repet eu, cuvintele ei răsunându-mi în minte în timp ce mă smulg din brațele lui Jace, încercând să frec de pe piele mizeria lăsată de el. Durerea din ochii lui mă face să ezit pentru o clipă, înainte să mă poticnesc spre spate, pentru a mă depărta de el. Prezența lui mă sufocă; mirosul lui, care se învolburează în jurul meu, ar fi aproape liniștitor, dacă n-aș simți mirosul ei pe el. Acea aromă excesiv de dulce de vanilie și scorțișoară, care îmi provoacă greață.

„Aproape trei luni, dacă vrei să fii mai exactă”, spune Tinsley ridicând nonșalant din umeri.

Fac ochii mari, întorcând brusc capul spre Jace pentru o confirmare, dar el își coboară bărbia, înfrânt, și umerii îi cad. Pieptul lui gol se ridică și coboară precipitat, de parcă aerul din încăpere ar fi devenit irespirabil. Pentru o clipă își ridică privirea, cu ochii imploratori, și întinde mâna spre mine, dar eu mă dau înapoi, tresărind.

„A fost doar sex, Valerie, jur. Îmi vreau perechea, te vreau pe tine!” Face un pas înainte, dar eu dau din cap a refuz, și un scâncet îmi scapă printre buze.

Jace mârâie și se îndepărtează cu pași repezi, trecându-și mâinile prin păr. Scoate un strigăt de frustrare. Zăresc ceva pe spatele lui și inima mi se oprește. Dâre lungi și rozalii, de unde unghiile ei i s-au înfipt în spate; mă aflu într-un punct fără de întoarcere, în timp ce bila îmi urcă brusc pe gât, umplându-mi gura.

Mă strecor în grabă pe lângă Tinsley, alergând spre baie, și vomit cele trei căni de cafea pe care le-am băut, plină de anxietate, de dimineață, în așteptarea zilei de azi. Lumea se învârte cu mine în timp ce stau aplecată deasupra toaletei, simțind că leșin; lacrimile îmi șiroiesc pe obraji, în timp ce un nou spasm dureros mă zguduie.

Întind mâna după o bucată de hârtie igienică și mă șterg pe buze; o arunc la gunoi, dar împietresc când coada ochiului îmi surprinde un obiect lung, alb, ieșind pe jumătate la iveală. Îmi aud inima bătând surd în urechi în timp ce mă holbez la el. Micul semn de plus albastru. Un test de sarcină pozitiv.

„Tinsley...” o strig eu cu voce tremurată. „Jace e singurul mascul cu care te-ai întâlnit?” Închid ochii, cu o rugăciune pe buze, implorând-o parcă să spună că s-a culcat cu mulți bărbați, că există măcar o urmă de speranță ca Jace să nu fie tatăl.

„Bineînțeles, eu iau în serios relația noastră”, anunță ea cu mândrie, iar eu îmi înăbuș un hohot de plâns. Jace era raza mea de lumină. Steaua de pe cerul sumbru, care îmi lumina viața. Iar acum, acea stea se transformase într-o gaură neagră, înghițind orice șansă la fericire pe care aș fi avut-o.

„Ar fi trebuit să te măriți astăzi”, șoptesc, ținându-mă de tocul ușii de la baie; simțeam cum mi se taie genunchii, iar privirea îmi era încețoșată.

„Se presupunea”, spune ea, afișând un zâmbet malițios.

„Ăsta nu e un Alfa oarecare, Tinsley”, spune Jace, reamintindu-i care îi e datoria. Ea acceptase această uniune, deși ideea nu îi surâdea deloc. Și nu-l părăsești, pur și simplu, pe Alfa al Morții doar pentru că nu mai vrei să te măriți cu el, mai ales DUPĂ ce ți-ai dat deja acordul.

„Nu vreau să mă leg la cap cu vreun alfa urât și plin de cicatrici, pe care nu-l vrea nimeni...” Tinsley își dă ochii peste cap.

„El este CHIAR Regele Lican al haitei Eclipsa Tăinuită!” sâsâi eu. „Nu contează cum arată. Trebuie să te îmbraci, altfel va izbucni un război!”

„Nu”, îi întoarce ea mârâitul. „Nu. M-ar omorî când ar afla.” Își mută privirea spre Jace; el se așezase în spatele meu, lăsându-și mâinile pe brațele mele, mângâindu-mi ușor pielea cu mișcări circulare, iar eu accept cu lăcomie atingerea lui. N-ar trebui să o fac, dar, când vine vorba de Jace și de nevoile lui, sunt îngrozitor de slabă.

„Multe femei nu mai sunt virgine atunci când își găsesc perechea sau se căsătoresc”, se apără Jace.

Îmi apasă un sărut pe tâmplă, iar inima îmi sângerează. Mă alege pe mine; pune în scenă totul ca ea să înțeleagă că își dorește perechea. Că mă vrea pe mine. Dar habar n-are că este mult prea târziu. Îi pot vedea durerea în ochi, dar aceasta e repede înlocuită de o furie neagră. Duce mâna glonț la burtă, mângâindu-și-o și făcând un adevărat spectacol din asta.

„Și câte dintre ele sunt însărcinate cu copilul altui bărbat, Jace?” rânjește ea, făcând un pas spre noi. El se încordează brusc, iar mâinile îi alunecă de pe brațele mele; lacrimile îmi șiroiesc pe obraji, în timp ce aștept exact lucrul pe care-l prevesteau — momentul în care el va realiza ce înseamnă, de fapt, totul.

„Ce?”

„Sunt însărcinată”, șoptește ea, cu un zâmbet subtil pe buze. „Vom avea un copil, Jace. Nu mă pot mărita cu el. Nu acum, nu când bebelușul tău crește în mine.”

„Nu...” murmură el, respirând cu greu. Își încolăcește brațele în jurul meu pe la spate, lipindu-se strâns de trupul meu, agățându-se de mine, ucigându-mă cu fiecare secundă în care mă ține strâns.

„Respinge-o!” sâsâie ea, dar el își strânge și mai tare brațele în jurul meu.

„Niciodată”, mârâie el. Tinsley pufnește sfidător și își pune mâinile în șolduri, purtându-se ca un copil îmbufnat căruia nu i se face pe plac.

„Atunci o să fac avort”, spune ea cu un rânjet sinistru, apoi ridică din umeri. „Așa Valerie va fi nevoită să-și amintească în permanență că bebelușul tău a murit din cauza egoismului ei. Știm cu toții cât de mult o vei urî pentru asta.”

Strânsoarea lui Jace slăbește îndeajuns ca să-mi dau seama imediat care e decizia lui. Eram prieteni de prea mult timp ca să nu știu cât de importantă este familia pentru el. Nenăscut sau nu, puiul ăla e al lui, iar el ar fi în stare să moară pentru el.

Îi inspir parfumul, lăsându-mă pe spate, pe pieptul lui, pentru a-mi întipări în memorie senzația legăturii de pereche. Fiecare milisecundă în care mă aflu, în sfârșit, în brațele lui mi se pare o perfecțiune absolută. Dar se termină mult prea curând; face un pas în spate și un hohot de plâns îi scapă din piept în timp ce se rotește și cade în genunchi în fața mea.

„Valerie...” șoptește el, strângându-mă de mâini. Tot trupul îmi tremură, iar gâtul îmi arde de efortul de a nu izbucni în plâns chiar în fața lui. „Te implor, nu mă urî.”

Lacrimile îmi șiroiesc pe obraji, trupul îmi este zguduit de un tremur violent, iar lupoaica mea urlă în adâncul minții, implorându-mă să port o bătălie pe care nu am nicio șansă să o câștig.

„Eu, Jace, te resping pe tine, Valerie, în calitate de p-pereche a mea”, se bâlbâie el printre hohote de plâns. Mă dau un pas înapoi, scăpând un icnet ascuțit. Degetele mi se încleștează pe piept, mintea îmi e un haos și privirea îmi e complet încețoșată în timp ce încuviințez din cap, acceptându-i respingerea. Apoi, mă întorc pe călcâie și o iau la fugă pe ușă.

— Unde este? — Aud vocea lui Alfa în minte și fac o grimasă doar la gândul de a-i spune că nu va veni. Ușa se deschide în urma mea și, privind peste umăr, o văd pe Tinsley apropiindu-se tacticos.

„Trebuie să-l informezi pe Regele Lican Kravos că nu voi apărea la nuntă”, rânjește ea. Nu am puterea necesară să mă cert cu ea. „Tata spune că o astfel de veste e mai ușor de primit de la o femelă mai slabă.”

„Și dacă te refuz?” o întreb, deși știu bine că, foarte probabil, consecința va fi o mamă de bătaie.

„Nu prea ai cum”, ridică ea din umeri, mergând cu spatele spre ușa pe care tocmai se grăbește să iasă Jace. El încearcă să se apropie de mine, dar Tinsley îl apucă de mâini și îl trage deoparte. „Tata îți va da Ordinul de Alfa dintr-o clipă-n alta. Ah, și, apropo, la mulți ani!” rânjește ea larg în timp ce i se cuibărește ostentativ în brațe lui Jace, amândoi stând și holbându-se la mine. Am mai avut parte de zile de naștere îngrozitoare, dar cea de astăzi este, de departe, cea mai dureroasă.

— Ține-l pe loc pe Regele Lican până găsesc o înlocuitoare, și informează-l că Tinsley nu va mai veni — ordinul lui Alfa sosește la fix, iar eu scot un suspin, mă întorc pe călcâie și îmi las inima în urmă.

Alerg spre sala de bal într-un timp record; mai rămăsese doar un minut până când Tinsley trebuia să pășească spre altar. Trecând pe lângă oglinda de pe perete, mă opresc brusc; îmi șterg fața și trag adânc în piept trei guri de aer întretăiate.

„Poți s-o faci, Valerie”, îmi repet, în timp ce teama și nervii îmi macină orice urmă de curaj pe care aș fi putut s-o am. Așa că îmi adun toate puterile, transformându-mi furia și durerea în surse de putere, în timp ce mă îndrept spre ușile duble pe care le deschid larg dintr-o smucitură.